Nesimtitu manelist e struto-camila zilelor noastre, eroarea de sistem a societatii, mirosul urat al trotuarului si, fara indoiala, una din cele mai nefolositoare creaturi aflate in viata.
Nesimtitu manelist se distinge dupa urmatoarele criterii: mutra, miros, mimica, blugi, gel si/sau sapca, lantz, ghiul, dinti, maieu, bata de la chiloti, pantofi, shosete, decibeli, anturaj, dramatism, miscare scenica! Oricare ar fi locul in care nesimtitu manelist apare, acesta se va face remarcat imediat si in cel mai grosolan mod; oricat ai incerca sa-l ignori sau sa-l eviti, demersurile tale vor fi niste esecuri pentru ca nesimtitul manelist e prezent in carne si oase, in aer, iti intra pe nas si pe urechi, iti iese pe ochi si-ti provoaca mancarime, greatza si lehamite. Ca toti nesimtitii de altfel, manelistu nu cunoaste obstacole, nu face pretentii, el trebuie sa existe indeferent de ce, unde, cum, cand, nu si de cat(!)- el trebuie sa existe intotdeauna, el nu accepta sa existe doar uneori. Nesimtitu manelist e la fel de activ si in somn pe cat este cand nu doarme; nesimtitu manelist nu doarme, el se odihneste si exerseaza in acelasi timp : adoarme pe adi de la valcea, sforaie pe florin salam si se basheshte pe guta; odihna se termina cum a inceput: in plin proces de perfectionare.
Incepe ziua nesimtitului manelist. Nimic nu-l agita mai tare pe nesimtitu manelist decat lipsa “muzicii” in timp ce se odihneste. Telefonu lui suna, scrie si vibreaza in ritm de manele; cand nu face nimic din toate astea pur si simplu canta. Manele. In patu lui, facut sau nefacut – niciodata nu vezi diferenta – printre pachtete de tigari, pungi de seminte, haine, pahare si doze de bere, nesimtitu manelist iese din starea de veghe. Controleaza la repezeala patu: zdreantza lui nu-i, telefonu nu-i, manele nu-i!
“mi`as p-la`n ma`ta fa, ce rasa ma`ti cauti fa la mine`n telefon, aaaa?! fa, c`asa`ti bag un cot in gura, da`te`n p-la mea de zdreantza!….mama, ce ma doare capu`, ptu! Pune fa o muzica, ce te uiti ca vaca?! si da`i drumu`acasa ca n`am chef sa`ti vad fatzetu! Fa, n`auz`???”
Singur, manelistu incepe ritualul. In timp ce schimba piesele la repezeala pe motiv ca le stie, scoate ceara din urechi, puchii de la ochi, mucii din nas si aluna din masea cu unchiutza lui de la de`shtu mic de la dreapta; urmatorul pas e sa puna toalele pe el: shosetele albe de la calcai la glezna, de la calcai la deget de culoare variabila in progresie directa cu trecerea timpului, chilotii nu-i mai pune pentru simplul motiv ca nu-i da decat ocazional jos, pantalonii asortati cu o curea dezgustatoare si total inutila daca ne gandim ca oricum partea care ar trebui sa-i tina curu se regaseste undeva pe la genunchi; un aspect important il constituie tragerea pantalonilor cat mai in jos si a chilotilor cat mai in sus, motivul fiind cu totul misterios, iar efectul total hilar; urmeaza, in functie de vreme si mai putin de sezon, maieul, maieul plus camasa, maieul plus hanoracul, maieul plus camasa plus hanoracul, maieul plus ceva plus geaca – oricare ar fi combinatia, doua lucruri nu se schimba niciodata: maieul obligatoriu, lantzu peste toate invariabil! Odata imbracat nesimtitu manelist trebuie sa se-ncalte sau, suficient de des, sa constate ca e deja incaltat, caz in care etapa shosetelor se sare. Acu`, incaltamintea se imparte in: pantofi sau adidasi, vara in shlapi si-atat; pantofii, ascutiti la varf sau nu, marimea potrivita sau nu, negri sau albi, cu siret sau fara, ai lui sau de imprumut, trebuie musai sa fie lacuiti si cu toc; adidasii strutocamilei nu pot fi altfel decat colorati pentru ca purtatorul este o fiinta vesela, plina de viata, pestrita si nu i-ar shade bine altfel.
Usa baii se deschide. Aici n.m. intra pentru cel mult trei lucruri: felu` 1, felu` 2 si pentru oglinda; el nu pare deranjat de lipsa periutei, a samponului sau a detergentului, el poate si chiar alege sa traiasca fara ele. Primul si singurul lucru pe care el il are de facut in fata oglinzii este sa se dea cu gel. Gelul este un accesoriu nelipsit si, fara indoiala, refolosibil. Bunaoara, gelul de ieri, alaltaieri si din toate zilele de dupa ultima spalare este reactivat prin procesele “maini ude”, ” p-la mea iar ploua!”, “sa curga berea” si “mai pun o mana ca nu strica, mor dusmanii de oftica”; lungimea parului determina doua stiluri: stilu :” mama ce m`am curentat” si stilu ” vaco da ce limba uda ai”. Primu stil confera o mai buna camuflare pentru matreatza, al doilea o potenteaza de la stadiul de par pestrit la cel de par grizonat, carunt. La nesimtitul manelist parul e totuna cu gelu, gelu e totuna cu paru si matreatza e totuna intotdeauna.
Singurul caz in care manelistu nu se da cu gel e cand acesta este chel. Singurul caz in care manelistul nu ar trebui sa se dea cu gel si totutsi o face e cand acesta poarta sapca. Sapcile n.m.`istilor nu cunosc bariere culturale sau de gen, ele promoveaza orice ca element de identificare al manelistilor si-al nesimtirii lor: nike, chicago bulls, opel, winston, campofrio, carlsberg, taz, eminem, 2pac, pdl-pd-psd-udmr-png, 79, emo – indiferent de mesaj, provenienta, culoare, marime s.a.m.d., sapca este necesara; de obicei se poarta undeva pe jumatatea din spate a capului, asimetric si numai in cazu in care exista un breton de afisat; uneori se indeasa pe cap orientata spre fata pana ce lasa loc doar de gura si de-un varf de nas; alteori o intalnim pe-o ureche, pe cealalta, prinsa la curea sau pur si simplu fluturind in mana; cand nu o intalnim inseamna ca n.m.`ul n-o are la el sau ca se duce sa cumpere/fure/imprumute una.
Accesoriile care nu lipsesc niciodata din arsenalul unui n.m. sunt: ghiulu, lantu, cercelu/cerceii, telefonu; alte accesorii: unghiera, pieptane, inca un lant, lama, plasturi, bratara/i, mp3.
La fel de evident precum vestimentatia nesimtitului manelist este comportamentul acestuia. El este exemplarul cel mai activ din peisaj. Ca are, ca nu are telefon si/sau mp3, ca acesta/acestea canta sau nu, n.m.`ul canta oricum. Omu ala care da din maini, din cap, din picioare, mai bate cate-un pas pe loc, face sporadic genoflexiuni printre oameni, bate din palme, isi mai da si lui cate una, isi cauta admiratorii din priviri, isi pune tot talentul si toata energia in pasiunea lui, omul ala e omu nostru. El este nesimtitu` manelist. El e trubadurul statiilor de autobuz, de tren , metrou, al pasagerilor, al mesenilor, enoriasilor, surdo-mutilor, in principiu al oricui ii iese`n cale, al oricui doreste si, mai ales, al celor care nu doresc.
Nesimtitu manelist nu are sfera de valori, el considera ca are valoare punct. Valoarea lui e data de propria`i persoana si de manea cu tot ce deriva din ea. Modul lui de viata este inegalabil, intangibil si de neclintit. Maneaua a incetat demult sa mai fie doar un fel de muzica, ea reprezinta un stil de viata. Manelistu nesimtit e cel mai “evoluat” produs al acestui ghiveci sonor si nimic, nicicand nu-l mai poate intoarce din drum.
Nesimtitu manelist nu e niciodata mai putin manelist sau mai putin nesimtit. Mai rau decat atat, el niciodata nu accepta sa fie mai putin, el trebuie sa fie mai mult, mai des, mai prezent, mai.
Filosofia n.m.`ului se rezuma in urmatoarele:
- cine se trezesta de dimineata, asculta mai multe manele;
- fie vremea buna, rea, tot mai buna-i o manea;
- manelesti, nu manelesti, nesimtirea`oricum te trece;
- habibi sau hanubibi;
- viata trece, manelele raman;
- nesimtitului ii sade bine cu maneaua;
- cand doi asculta manele e loc si de-al treilea.
Modalitatea cea ma sigura de a nu intalni acest exemplar este sa nu iesi din casa – asta in cazul in care nu detii deja unul, sau, daca totusi esti nevoit sa o faci, fa-o intre 4.30 si 6.00 a.m. – atunci schimbu 1 inca nu e treaz, iar schimbul 2 de-abia si-a inceput odihna.
Va doresc o dimineata linistita!